Magia Universului

Călătorie pe Marte

Căpraru Adelina
Elevă, clasa a VII-a B
Şcoala nr. 14 „Ion Ţuculescu”, Craiova

Este de-abia ora şapte seara. În casă mă plictisesc. Arunc două, trei priviri împrejur.
Hmm...Pe geam zăresc prima stea. Să-mi pun o dorinţă!! Da, oare ce? Îmi doresc...îmi doresc...Gata, ştiu! Îmi doresc să călătoresc pe Marte.

Da, acum venind vorba, cum o fi pe Marte? Oare este o planetă din brânză şi are mici găurele? Există extratereştri pe ea? La toate aceste întrebări m-am tot gândit. M-am gândit, m-am gândit până am aţipit...
Deja gândul îmi zburdase pe Marte. Era o planetă mică, dar totuşi mare, era ciudată, dar totuşi obişnuită. Era verde...nu era albastră...de fapt era o combinaţie între verde şi albastru. Nici pic de viaţă, sau ...stai...spre mine se îndreaptă cu paşi repezi....un...un astronaut. Avea o cască şi era alb, îmi zâmbea, dar de ce?
Merg mai departe. Uite un pom...sau poate e o casă...gata ştiu este un pom-casă. Da cine locuieşte acolo? Desigur un extraterestru. Mă duc să-l caut. Fac un hop, şi încă un hop şi l-am găsit:
- Îţi este foame? Nu am mâncare. Pleacă! Pleacă!
Face un semn la ureche, spune că sunt nebună. Ştiţi cât de ciudat era? Avea doi ochi şi încă doi pe antene. Mă privea aşa îndrăzneţ. Avea o gură mare şi două urechi mici, patru mâini şi un picior. Avea o pălărie şi era îmbrăcat în costum. Da, e foarte ciudat.
Se îndreptă spre mine acelaşi astronaut. Îl rog să mă ducă acasă. Acesta îmi face semn să mă urc în imensa lui navă. În drum spre Pământ am văzut Soarele care era o imensă minge de foc. Dar ce e asta? Ce este pe navă? O...Nu...este extraterestrul...
Însfârşit am ajuns acasă. Şi deja m-am trezit şi alerg repede îmi iau haina, mă împiedic, cad, mă ridic şi ajung la prietenii mei
- Ştiţi ce am visat?
- Ce?...
În timp ce le povestesc, după stâlp cineva scoate capul. Este extraterestrul...

Într-o lume nouă

Văduva Sorin
elev, clasa a VIII-a B,
Şcoala nr. 14 „Ion Ţuculescu”, Craiova

Într-o zi frumoasă de vară, când mă plictiseam, am văzut un anunţ pe internet. Acesta spunea că dacă răspund corect la o întrebare, voi avea şansa să plec într-o minunată excursie în spaţiu.
M-am gândit un timp la întrebarea aceea şi am răspuns. Eu am crezut că nu este bine, dar, după zece minute, cei care organizau excursia mi-au spus că voi pleca peste două zile în spaţiu.
Aşteptam cu nerăbdare plecarea în spaţiu. După trecerea celor două zile am plecat la centrul de lansare în spaţiu. Timp de o oră comandantul care urma să piloteze nava mi-a spus ce este bine să fac şi ce nu e bine.
După câteva minute, eu şi echipajul meu ne-am lansat în spaţiu. După câteva ore de mers cu naveta, comandantul a constatat că uitase să umple rezervorul cu combustibil, iar naveta începuse să o ia razna lovindu-se de meteorii din spaţiu. Eu mi-am pierdut cunoştinţa şi nu am mai ştiut ce se întâmplase.
Când m-am trezit am văzut că Pământul avea forma unei mingi de fotbal. Stelele erau pe lângă mine şi străluceau ca o instalaţie de pom. Eu , uimit şi buimac, văd ceva verde. Mă îndrept către acea ciudăţenie, iar aceasta se sperie de mine şi eu de ea. După un timp, când începusem să mă obişnuiesc cu ciudăţenia, aceasta veni la mine.
Începu să murmure ceva, dar eu nu înţelegeam nimic. Mă uit la ciudăţenia aceea şi îmi dau seama că are patru ochi şi este un extraterestru.
Acesta mă duce la el într-o căsuţă şi îmi arată familia sa. Îmi spune că are un copil care s-a născut alb şi nu ca ei verzi. Eu atunci mă caut prin buzunare şi îmi dau seama că am un baton de ciocolată expirat. Îl dau săţl mănânce şi nu trecu mult, iar acesta se facu verde de la baton. Tatăl său îmi mulţumi şi îmi zise că dacă am nevoie de ceva el mă va ajuta. Eu i-am spus că vreau să ajung acasă şi nu am cu ce să mă întorc, fiindcă nava mea nu mai ştiu pe unde este. Acesta îmi face semn să îl urmez. Mă duse într-un garaj mare şi îmi arătă o navetă pe care tocmai o reparase.
După un timp mi-am dat seama că naveta aceea fusese naveta mea. Echipajul meu era încă inconştient. Extraterestrul mă ajută să-i trezesc şi le-am zis că vreau să merg acasă.
În drum spre casă le-am povestit ce se întâmplase, dar toţi m-au crezut nebun.
Când am ajuns acasă mi-am dat seama de un lucru, că de fapt nu se întâmplase nimic, ci visasem totul.

Sistemul Solar

Olteanu Ionuţ
elev, clasa a VII-a B,
Şcoala nr. 14 „Ion Ţuculescu”, Craiova

Sistemul Solar este alcătuit din Soare şi ansamblul de corpuri cereşti legate de acestea prin Forţa gravitaţională. Din Sistemul Solar fac parte cele 8 planete, cei 165 de sateliţi naturali ai acestora, 3 planete pitice şi alte corpuri mai mici (asteroizi, meteoriţi, comete, praf, obiectele centurii Kuiper, etc.) Aceste obiecte orbitează în jurul Soarelui.
Soarele este un corp ceresc ce produce energie prin fuziune nucleară.
Planetele sunt corpuri mari cereşti care nu produc o astfel de energie.
Asteroizii sunt mai mici decât planetele dar mai mari decât meteorii.
Cometele sunt corpuri cereşti mici formate din trei părţi: nucleul, coama şi coada.
Meteorii sunt rezultaţi în urma unor coliziuni dintre asteroizi. Ei sunt formaţi din fier şi rocă.
Centura Kuiper este formată din meteorii primordiali care se află de la Neptun până mult în afara Sistemului Solar.
Opinia general admisă de astronomii moderni, relativ la originea Sistemului Solar, este cea a matematicianului Laplace.
După Laplace, Sistemul Solar era o imensă nebuloasă primitivă constituită dintr-un amestec de materii gazoase, care aveau temperaturi excesive şi care erau animate de o mişcare giratorie în jurul centrului său.
Se ştie că atracţia exercitată de masa unei sfere se exercită ca şi cum toată masa ar fi reunită în centru.
Dar elementele nebuloasei primitive, fiind supuse legilor de atracţie, erau în consecinţă atrase de punctul central al masei, în acelaşi timp răcindu-se.
Viteza de rotaţie se accelera în măsura concentrării masei gazoase. Apare astfel un moment în care forţa centrifugă vine în echilibru cu forţa de atracţie. În acest moment bande de materie se detaşează de nebuloasă şi o înconjoară ca imense inele.
Aceste inele animate de aceeaşi mişcare giratorie se vor rupe apoi în fragmente care, concentrându-se în mod izolat şi rotindu-se în jurul lor, formează planetele.
În acest timp nebuloasa primară continuând mişcarea de concentrare, a constituit Soarele, reducânsu-se puţin câte puţin la dimensiunile de astăzi.
Planetele astfel formate, animate de o mişcare proprie de rotaţie în jurul lor şi de o mişcare de translaţie în jurul Soarelui, au reprodus la o scară mai mică fenomenele cu ajutorul cărăra nebuloasa primară le-a dat naştere.
Curând au fost astfel înconjurate şi ele , la rândul lor, de planete secundare, sateliţii. Astfel s-a format Luna din nebuloasa terestră.
Şi astăzi planeta Saturn este încă înconjurată de inele în curs de concentrare.

Jupiter

Coşeran Cornel
elev, clasa a VII-a B,
Şcoala nr. 14 „Ion Ţuculescu”, Craiova

Jupiter este a cincea planetă de la Soare şi este cea mai mare planetă din Sistemul nostru solar.
Jupiter are 64 de sateliţi, dar cei mai mari şi importamţi sunt: Io, Europa, Ganymede şi Callisto. Aceşti patru sateliţi se numesc Sateliţi Galileeni pentru că au fost descoperiţi de Galileo Galilei.
Jupiter are un miez de material solid de 10 până la 15 ori mai mare decât Pământul, deşi am crede că suprafaţa este formată din pământ, ea este metal lichid.
Jupiter are o masă mai mare de 318 ori decât cea a Pământului.
Apa se găseşte şi ea , dar în cantităţi foarte mici.
Înainte de misiunile Voyager, astronomii cunoşteau numai 12 sateliţi în afară de cei galileeni:
Amalthea , descoperit în 1892;
Himalia, descoperit în 1904;
Elara, descoperit în 1905;
Pasiphae, descoperit în 1908;
Sinope, descoperit în 1914;
Lysithea, descoperit în 1983;
Ananke, descoperit în 1951;
Leda, descoperit în 1974;
Adrastea şi Thebe descoperit în 1979;
Carme descoperit în 1983;
Metis descoperit în 1989 .
În prezent se cunosc 63 de sateliţi.
Jupiter are un câmp magnetic uriaş, mult mai puternic ca al pământului.
Jupiter are şi el inele ca Saturn, dar mult mai mici şi palide. Oamenii le fotografiează în permanenţă cu ajutorul telescoapelor de pe Pământ şi de pe sonda Galileo. Spre deosebire de cele ale lui Satrurn, inelele lui Jupiter sunt mai întunecate.
Sonda Galileo a descoperit o nouă radiaţie intensă între inelele lui Jupiter şi straturile superioare ale atmosferei.
Jupiter a fost studiat de sondele Pioneer 10, Pioneer 11, Vozager 1, Vozager şi Ulysses.
Atmosfera lui Jupiter este formată din : 86% hidrogen şi 14% heliu, deci oxigen nu există.
Nici un corp omenesc neprotejat nu poate supravieţui.